Trecutul Aerodromului Alexeni

                    Trecutul Aerodromului Alexeni

În cel de-Al Doilea Razboi mondial, episodic, pe islazul comunei Alexeni au stationat formatii de aviatie germane care, aveau misiunea sa intercepteze avioanele de bombardament ale Aliatilor ce se îndreptau catre capitala sau zona Ploiesti. Dupa razboi, la 1950, s-a hotarât de comun acord cu liderii partidului comunist si consilierii sovietici acreditati la Ministerul Apararii Nationale construirea unui aerodrom militar la Alexeni.

La 1951, s-a facut recunoasterea de catre o comisie condusa de comandantul Fortelor Aeriene, generalul Nicolae Fulga. A fost identificat un teren,fosta pasune (islaz) comunala. Lucrarile aerodromului s-au terminat la 1954, cu tot cu pista de beton. Ulterior, în biografia capitanului aviator Stirbu Gheorghe, fost pilot de razboi, încadrat la 1949 în functia de sef proiect pentru aerodroamele cu pista betonata, apoi mutat la Institutul de Studii si Proiectari Militare al armatei apare ca, ar fi realizat proiectul pistei de la Alexeni. Aerodromul are o configuratie trapezoidala, inconfundabila, deosebita de standardul obisnuit (cale de rulaj paralela cu pista si 4 bretele) si o oarecare asemanare cu pista de la Arad.

Nu se cunoaste cu exactitate ce tipuri de avioane s-au aflat în
înzestrarea unitatii de aviatie sovietica, se presupune ca ar fi fost avioane de vânatoare. La 9.În 1958, unitatea cu întreaga infrastructura a fost predata autoritatilor române.

Pe aerodrom au fost mutate comanda Diviziei 66 Aviatie (din 1959, Divizia 21 Aviatie Vânatoare-Tactica) cu Regimentul 277 Aviatie Vânatoare de pe Craiova, format din trei escadrile înzestrate cu MiG 15 (S 102), MiG 15 bis, UTI MiG 15 precum si doua avioane Iak 11.Regimentul avea propria baza de deservire aerodrom.

În 1959, la parada de la 23 august, au participat doua avioane Il 28. A fost un eveniment inedit, fiecare din avioanele Il 28 fiind escortat de câte 9 patrule de MiG 15, de la regimentele de la Deveselu si Alexeni.

La 27 februarie 1960, ca urmare a unor schimbari survenite în situatia politico-militara din Europa, a relocarii trupelor si fortelor aeriene britanice din Cipru si a rachetizarii sistemului de aparare aeriana, a intrat în vigoare Directiva CL0066 a ministrului Fortelor Armate privind reorganizarea apararii antiaeriene a teritoriului României.

S-au desfiintat toate cele trei divizii de vânatoare si o parte din regimentele si bazele subordonate, precum si divizia de asalt si hidroaviatia.

În conformitate cu ordinul Marelui Stat Major din 31 martie 1960, Regimentul 277 Aviatie Vânatoare, aflat pe Alexeni, si-a schimbat denumirea în Regimentul 49 Aviatie Vânatoare-Bombardament.

În septembrie 1965, Regimentul 49 de la Alexeni s-a dislocat pe aerodromul Ianca, împreuna cu Baza Tehnica de Aerodrom. Datorita pozitiei sale, aerodromul a fost folosit în continuare pentru dislocarea si antrenamentul fortelor si mijloacelor aeriene care participau la spectacole aviatice sau la parazile militare de la 23 August, precum si pentru zborurile de scoala cu avioane MiG 15 si Il 29.

În iunie 1968, Fortele Aeriene Române se pregateau sa participe la cel mai mare miting aviatic organizat în România postbelica. Mitingul s-a desfasurat în ziua de 16 iunie 1968, pe aeroportul Baneasa, angajând forte si mijloace fara precedent. Pregatirea a început pe 3 mai si s-a desfasurat timp de o luna individual si pe formatii, în regimente. Începând cu data de 4 iunie, detasamentul aviatiei militare format din 102 piloti si peste 150 de ingineri si tehnicieni, împreuna cu cele 32 de avioane MiG-21 si MiG-15, s-a concentrat pe aerodromul Alexeni unde s-au executat patru antrenamente.

În iulie, importante forte din regimentele de vânatoare s-au reunit pe aerodromul Alexeni, în vederea pregatirii pentru a participa la parada de la 23 august. Nimic nu prevestea furtuna ce avea sa vina. 20 august 1968, spre miezul noptii, posturile straine de radio Vocea Americii si Europa Libera au transmis o stire socanta: Cehoslovacia a fost invadata de trupe terestre si aeropurtate apartinând fortelor armate din U.R.S.S., Bulgaria, R.D.Germana, Ungaria si Polonia. A doua zi, blocul de parada (piloti, tehnicieni, ingineri, navigatori; ofiteri, subofiteri, maistri militari  si  soldati) a fost adunat si s-a dat citire pozitiei României fata de invadarea Cehoslovaciei. Ca urmare a aprobarii data de presedintele Ceausescu, Ministerul Fortelor Armate a luat hotarârea ca antrenamentele pentru parada sa continue. În unitati, în conformitate cu ordinul ministrului Fortelor Armate, s-a trecut la aplicarea masurilor pentru situatia speciala creata în urma invaziei. Conducerea Fortelor Aeriene Române a luat atunci cele mai corecte masuri pentru a contracara o eventuala tentativa de invadare din partea celorlalte tari membre ale Tratatului de la Varsovia. S-a plecat de la ipoteza ca scenariul pus la cale si dus la îndeplinire în Cehoslovacia ar putea fi aplicat si în cazul României. Era de asteptat sa se încerce debarcarea unor forte aeropurtate în zona Bucurestiului si în alte centre importante ale tarii, urmarindu-se paralizarea actului de conducere, în principal conducerea Fortelor Militare Române. Era putin probabil sa se repete greseala din 1956, din Ungaria, când s-a încercat ocuparea Budapestei cu forte si mijloace terestre. Pierderile inerente în rândul populatiei civile române ar fi dus la o reactie internationala vehementa cu o dezvoltare imprevizibila. Pe baza analizei facute, conducerea armatei cu aprobarea presedintelui Ceausescu, a luat hotarârea sa asigure apararea Capitalei, mentinând pe aerodromul Alexeni totalitatea mijloacelor si fortelor aflate în pregatire pentru a participa la parada militara. Dupa data de 23 august, aceste forte au fost retrase la aerodromurile de baza, din ratiuni politice.

           Prima escadrila de elicoptere înfiintata pe aerodromul Otopeni s-a transformat la 28 septembrie 1965 în Regimentul 94 Elicoptere (Ordinul Marelui Stat Major CL 00832 din 29 iulie 1965). În octombrie, acelasi an, unitatea s-a dislocat pe aerodromul Alexeni. La comanda sa a fost numit colonelul Ghinea Ion ce a înregistrat un record de longevitate în functie (14 ani la conducerea regimentului). Conducerea Ministerului Apararii Nationale, la propunerea C.A.A.T. a atribuit acestui regiment un rol startegic: asigurarea respingerii agresiunii inamicului înca de la Dunare, prin manevra rapida a aviatiei si sustinerea gruparii noastre de forte.

În 1968 unitatea a primit în înzestrare patru elicoptere de tipul Mi 8. Ca urmare, s-a constituit Escadrila 2 Elicoptere cu reactie pentru a se asigura trecerea pe acest tip de elicopter. În perioada octombrie-decembrie pilotii Vasile Iurascu, Mihai Fitcal, Tudor Condruz, Carol Covaci, inginerul Petru Porumb, mecanicii de bord Ion Florescu, Aurel Dumbrava, Gheorghe Iorga, Constantin Caravan si specialistii radio, IEOAB au urmat cursul de trecere pe elicopterul cu reactie Mi 8 în Uniunea Sovietica, pe aerodromul Kremenciug, din regiunea Poltava. Alaturi de ei s-au aflat pentru acelasi curs aviatorii din Ungaria, Etiopia, Pakistan si Indonezia. La revenirea în tara, Vasile Iurascu a fost numit comandantul escadrilei înzestrata cu elicoptere Mi 8. Misiunile destinate acestei subunitati au fost dintre cele mai diverse, de la zboruri de pregatire de lupta la zboruri VIP*, transport de materiale în zona constructiei Transfagarasanului, hidrocentralele de pe Arges si de la Voineasa, ridicarea statiunilor de pe litoralul Marii Negre, a liniilor de transport energie electrica, misiuni de salvare în munti si pe mare, aplicatii cu trupe de uscat precum si misiuni în folosul agriculturii.

Începând din 1970, zborurile VIP cu elicopterul au fost asigurate de escadrila înfiintata în cadrul Flotilei 50 Aviatie Transport de la Otopeni.

Catastrofalele inundatii din 1970  si 1975 au solicitat din plin elicopterele Mi 8, apartinând regimentului de la Alexeni, carora li s-au adaugat IAR 316 si IAR 330 din dotarea altor unitati. Au fost ridicate în aer toate tipurile de aparate aflate în dotare. De dimineata pâna seara ele au survolat si au intervenit în zone inundate din Oltenia, Moldova, Transilvania si Muntenia. Media de zbor pe zi a fost de noua ore pentru un echipaj din care, trei la patru ore, zbor la punct fix pentru a ridica la bord cu cablul macaralei oameni refugiati pe acoperisurile caselor, în copaci sau direct din vâltoarea apelor. Echipajul format din locotenent-colonelul Mihai Fitcal  si maiorul Savu Turea a salvat într-o singura zi peste 200 de persoane. Timp de zece ore s-au aflat la mansa elicopterului deasupra puhoaielor aruncate de Prut, Siret, Jijia.

În anii 1973-1974 s-a renuntat la serviciile elicopterelor Mi 4 si SM 2. Au fost înlocuite cu elicoptere IAR 316B si IAR 330H. Regimentul s-a organizat pe patru escadrile: doua escadrile înzestrate cu elicoptere de tipul Mi 8, o escadrila înzestrata cu elicoptere de tipul IAR 316B si o escadrila înzestrata cu elicoptere de tipul IAR 330H. În anul 1974 locotenentul Sorin Fodoreanu, specializat în Franta la firma Aerospatiale, a fost numit inginer pentru elicopterul Puma (IAR 330H), devenind inginer sef de regiment pentru perioada 1978-1984.

În anul 1975, pe aerodromul Alexeni a fost organizata o expozitie de tehnica militara unde a fost prezentat, presedintelui Ceausescu, avionul prototip IAR 93, primul avion cu reactie realizat în România în colaborare cu Iugoslavia. Primul zbor cu acest avion a fost executat la Bacau, la 31.10.1974, de catre colonelul Stanica Gheorghe.

Regimentul 94 Elicoptere a constituit o permanenta rezerva de cadre pe care esalonul superior a folosit-o la constituirea celorlalte unitati de elicoptere;i s-a spus regimentul mama. Astfel, în perioada 8 octombrie - 30 noiembrie 1976, în aceasta unitate au facut trecerea pe elicopterele de lupta pilotii si personalul tehnic din Escadrila 115 Elicoptere înfiintata la Turnisor - Sibiu. Era unitatea destinata a asigura nevoile operative ale Armatei 4 române. În octombrie 1978, aceasta escadrila s-a transformat în Regimentul 58 Elicoptere (Ordinul Marelui Stat Major PR 00455 din 21 iunie 1978). Din regiment, ulterior, se va forma si unitatea de elicoptere de la Caransebes.

În organica aerodromului Alexeni a intervenit o noua schimbare în anii 80, prin constituirea unei escadrile independente (subordonare divizie) înzestrata cu elicoptere IAR 330H.

În toata perioada cât au fost dislocate la Alexeni, atât regimentul de vânatoare-bombardament cât si unitatile de elicoptere au influentat sub varii aspecte modernizarea comunei, ridicarea nivelului de viata, de instruire a localnicilor, multi fiind încadrati de-a lungul anilor în functii administrative în aceste unitati. Au existat si casatorii între cadre din unitate si tinere din comuna Alexeni; unii si-au legat viata de localitate atât cât au fost în activitate cât si dupa aceea.

         Dupa evenimentele din 1989, la 2001, atât regimentul cât si escadrila independenta au fost desfiintate. Nimanui nu i-a venit sa creada pâna în momentul în care a sosit la unitate documentul oficial. La momentul citirii ordinului de desfiintare a participat generalul Gheorghe Bucse, comandantul Statului Major al Aviatiei; drapelele de lupta ale unitatilor au fost preluate de la comandorul Trasca Puskin de catre capitanul-comandor Sandachi Paul,directorul Muzeului Aviatiei.

În anul 2002, aerodromul militar Alexeni a fost dezafectat iar prin HG 611/29.05.2003 acesta a fost transferat din administrarea Ministerului Apararii Nationale în administrarea Ministerului Justitiei, pentru Directia Generala a Penitenciarului.